Pe 1 decembrie anul trecut am fost invitat la Radio România Actualităţi să îmi exprim punctul de vedere legat de educaţia din România, în cadrul unei serii de interviuri cu români care fac lucruri în ţara asta.

Iată, în 2 minute, câteva din gândurile mele legate de felul în care (nu) funcţionează educaţia din România şi legate de ce soluţii avem:
Radio Romania Actualitati – Paul Olteanu despre educatie

Asculta mai multe audio traditionala

 

  • Românii au o poziţionare de victime, în propria lor viaţă.

La concluzia asta am ajuns, după ce în 2010 am ascultat o sală plină cu 120 de olimpici care vroiau să plece din ţară. Întrebaţi „de ce?„, aproape toate răspunsurile rostite au fost îmbibate de pasivitate şi reactivitate: să ni se facă, să ni se dea, să ne ajute, să primim, etc.

Mai mult, pasivitatea noastră ca naţie şi nevoia noastră de a ni se spune ce să facem este documentată de un foarte interesant studiu, din care am preluat imaginea de mai jos. România este ţara a cărei cetăţni au cea mai mare înclinaţie către control din Europa. La polul opus, stau evident (după dezvoltare şi nivelul de trai) Danemarca, Germania, Elveţia & co.

Lipsa autonomiei, cultivată de mai toate sistemele educaţionale din lume, este călăul proactivităţii. Un om lipsit de autonomie este un om asistat. Este genul de angajat căruia mereu trebuie să-i spui ce şi cum să facă. Şi… evident, este genul de angajat pe care nimeni nu şi-l doreşte.

  • Investiţia* în profesori este principalul lucrul care ar propulsa educaţia românescă spre bine

Aceasta nu este doar concluzia mea, ci şi a celei mai renumite companii de consultanţă în management din lume – McKinsey.
Consultanţii de la McKinsey au prezentat în cadrul Forumului Educaţiei din 2010 un studiu realizat la nivel mondial care arată că profesorii sunt resursa care poate produce cele mai mari schimbări în bine într-un sistem educaţional.

*Profesorii motivaţi, bine plătiţi, cu un plan de carieră şi dezvoltare potrivit lumii în care trăim, îmbunătăţesc actul educaţional mai mult decât termopanele, uşi noi, calculatoare, softuri educaţionale şi alte lucruri foarte necesare, dar în nici un caz la fel de importante.

Soluţii? Poftiţi, vă rog!

  • Pe subiectul autonomiei în învăţare, găsiţi câteva aici.
  • Pe subiectul investiţiei în profesori şi a transformării educaţiei ca sistem, găsiţi câteva aici.

6 thoughts on “Ce aş schimba în educaţie, în 2 minute

  1. Corina Iordache says:

    First „wow”: Armenia si Rusia sunt inainte de Franta. Second: Belarus, Moldova, Ucraina, Bosnia sunt inainte de Romania. Cauza cred ca e formata din mai multi factori – nu doar lipsa autonomiei e la mijloc. As pune in top si comoditatea + frica de a ne asuma niste riscuri.

    As trece „puterea exemplului” undeva la solutii. Cumva, chiar cred ca functioneaza la tineri (bolduiesc „tineri”) 🙂

  2. Paul Olteanu says:

    @Corina: thx pt. parere!

    Nu comoditatea e scoasa in evidenta de studiu, cat supunerea si nevoia de directivitate. La polul opus sunt autonomia si proactivitate. Eu cred ca astea doua sunt o mare parte din solutie, mai ales daca ele se funamenteaza in actiuni ce au in centrul lor pasiunea oamenilor.

    Si mai cred, cu toata taria, ca toate astea trebuie dublate si sustinute de comunicare.

  3. Pingback: Paul Olteanu – Making COMMS happen « Cetatea Brasovului

  4. Pingback: Paul Olteanu – Making COMMS happen « "Fii schimbarea pe care vrei sä o vezi în lume." (Mahatma Ghandi)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.