De ceva timp am renunţat să mă mai uit la televizor.

Am renunţat, pentru că mai ales în ultimii 2 ani (cam de când cu criza) închideam televizorul aproape deprimat. Ştirile despre sărăcie, crime, violuri, atentate, sinucideri şi alte nenorociri aveau talentul să scoată toată energia din mine şi infinit mai rău: toată dorinţa de a mă trezi a doua zi să fac ceva.

Am conversat pe subiect cu câţiva oameni de TV şi cu alţi prieteni şi părerea unanimă a fost: “asta se vinde. La asta se uită lumea. Asta face rating.”

Cum înţeleg destul de bine raţiunile ce stau la baza oricărei companii (chiar şi o televiziune) am zis şi eu:  you don’t fuck with that. Dacă asta generează profit, asta e.

Am zis că e scuzabil să liverzi mizerie, dacă publicul doar asta vrea să cumpere.

Există o teorie conform căreia oamenii se uita la nenorocirile de la TV pentru că, în comparaţie cu ele, viaţa lor pare brusc mult mai frumoasă. Şi aşa e: stă în firea şi în psihicul nostru să comparăm. Aşa s-a născut capra vecinului… din comparaţie. Doar că…
… de curând am citit despre experimentul ăsta în “Predictably Irrational” de Dan Ariely:

“(…) In one notably study, John Bargh, Mark Chen, and Lara Burrows had participants complete a scrambled sentence task, rearranging the order of words to form sentences. For some of the participants, the task was based on words such as aggressive, rude, annoying, and intrude. For others, the task was based on words such as honor, considerate, polite and sensitive. The goal of these two lists was to prime the participants to think about politeness or rudeness as a result of constructing sentences from these words (this is a very common technique in social psychology, and it works amazingly well).
After the participants completed the scrambled-sentence task, they went to another laboratory to participate in what was purportedly a second task. When they arrived at the second laboratory, they found the experimenter apparently in the midst of trying to explain the task to an uncomprehending participant who was just not getting it (this supposed participant was in fact not a real participant but a confederate working for the experimenter).

How long do you think it took the real participant to interrupt the conversation and ask what they should do next?

The amount of waiting depended on what type of words had been involved in the scrambled-sentence task. Those who had worked with the set of polite words patiently waited for about 9.3 minutes before they interrupted, whereas those who had worked with the set of rude words waited only about 5.5 minutes before interrupting.

A second experiment tested the same general idea by priming the concept the elderly using words such as Florida, bingo, and ancient. After the participants in this experiment completed the scramble-sentence task they left the room, thinking that they finished the experiment – but in fact the crux of the study was just beginning. What truly interested the researchers was how long it would take the participants to walk down the hallway as they left the building. Sure enough, the participants in the experimental group were affected by the “elderly” words: their walking speed was considerably slower that that of a control group who had not been primed. And remember, the primed participants were not themselves elderly people being reminded of their frailty – they were undergraduate students at NYU.”

Experimentul de mai sus ne arată cât de influenţabile sunt mintea şi comportamentul nostru.
Dacă încă aveţi îndoileli vă invit să priviţi şi exemplul de aici care foloseşte principii din NLP pentru acelaşi lucru ca şi experimentul de mai sus.

Şi cum în România televiziunea, această ultimă plăcere ieftină, este de departe cel mai puternic branşament informaţional al populaţiei să nu ne mire scenariul de mai jos:

TV: crime, violuri, sărăcie, prăpăd, inundaţii, catastrofe, ceartă, scandal, cocalari, emigrare, Becali, bani, etc.

La care se adaugă părinţii: disperaţi, concediaţi, nervoşi, neliniştiţi, furioşi, frustraţi, etc.

Asta nu poate duce decât la nişte copii şi respectiv, un viitor:
– fără valori;
furios şi agresiv;
– dornic să facă bani repede şi să arate ca Mutu;
intolerant;
incult;
– care preferă să abandoneze o ţară decât să pună umărul la repararea ei.

Ce soluţie văd eu?

Simplu de zis, complicat de făcut: înlocuirea cuvintelor de mai sus, cu altele precum: valoare, integritate, filantropie, grijă, respect, muncă, pasiune, dedicare, etc.

Apariţia a cât mai multe Eugenii Vodă şi a câţi mai mulţi Cătălini Ştefănescu, care să scoată în faţa minţii noastre cât mai mulţi oameni asemenea cărora să ne dorim să fim.

Schimbarea lumii ăsteia pleacă de la cele mai simple lucruri.

Şi sper că dacă aţi citit până aici, este limpede şi pentru voi că schimbarea lumii ăsteia pleacă în primul rând de la ce punem în cap şi ce scoatem pe gură.

13 thoughts on “Cum am tâmpit poporul, cu televizorul

  1. Andreea M. says:

    Nici eu nu ma mai uit la tv decat pe programe cu filme/desene animate, si asta rar. Culmea e ca ai mei se tot plang de cat de deprimant e televizorul si cat de nervosi sunt dupa ce se uita, dar tot se mai uita din cand in cand si se enerveaza.
    Foarte interesant experimentul ala. Pacat ca nu se fac mai multe chestii legate de psihologie/sociologie si prin scoli 😀 De fapt, in clasa a 10a am facut la psihologie, dar atat…
    Trist. Dar chiar crezi ca putem schimba? Chiar daca noi ne-am zbate sa educam poporul, la tv tot crime, certuri, Becali, cocalari, pitipoance etc. vor aparea. Fiecare isi doreste o viata cat mai buna, si de aceea tinerii pleaca; se gandesc ca nu merita sa ramana 🙂
    Am primit la un moment dat pe mail un document amuzant, dar tragic, pana la urma… poate il cunosti, dar totusi iti arat aici ce scria:

    Cum se formeaza caracterul la romani?

    1. Prima poezioara pe care o invatam este…
    „Catelus cu parul cret”…care ne invata:
    „Fura rata din cotet / Si se jura ca nu fura…”

    2. A doua poezie semnificativa pe care o invatam este…
    „Miorita”…care ne invata ca doi romani invidiosi se asociaza
    si-l omoara pe al treilea care era cel mai productiv in domeniul lor de activitate…

    3. A treia poezie semnificativa pe care o invatam este…
    „Luceafarul”…care ne invata ca tanara romanca de maritat
    il aduce pe geniul roman in pragul sacrificiului suprem
    dar il prefera pe un viclean baiat din flori si de pripas…

    In concluzie, cu asa educatie (vezi punctul 1), tata (vezi punctul 2) si mama (vezi punctul 3) la ce ne putem astepta de la romani ?…

    • Paul Olteanu says:

      Sunt foarte interesante (tragicomice chiar) exemplele, puse in lumina asta. Scoala din pacate nu cultiva valori si caractere, cel putin nu unele adaptate lumii in care traim.

      Personal eu nu as trata problema asta la nivel macro (romanii, tinerii, lumea in general) pana cand nu o rezolv la nivel micro (eu si oamenii din jurul meu).

      Eu cred cu multa pasiune, cu dovezi si cu exemple, ca daca il asculti pe Ghandi si esti schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume suficient de mult timp…. atunci, cel putin in prietenii, parintii si oamenii proximi aceasta schimbare se produce.

      Mai cred ca noi jucam zilele astea un joc cu bataie pe termen lung si cu miza istorica pentru poporul asta.
      Avem toate uneltele, mai putin bani, de care aven nevoie ca sa facem lucrurile sa se intample: inteligenta, mase critice, oameni interesati, lideri in devenire, etc. Ultimii 6 ani petrecuti prin ONG-uri, in educatie, in industrii creative si in protectia mediului mi-au aratat ca „avem cu ce”.

      Ce mi se pare foarte important si cumva, imi asum personal sa pun umarul la asta, este sa comunicam cat ne tin plamanii, degetele si conexiune despre toti oamenii si toate proiectele exceptionale pe care le avem in jur.

      Cred ca daca timp de 10-15 ani o sa tinem ritmul asta, o sa vedem alta Romanie. O Romanie, la cladirea careia vom avea mandria si implinirea ca am pus si noi un umar, un retweet, un like si un share 🙂

  2. Tudor says:

    Nimic nou in ce spui aici, nimic nou in ce ar trebui sa facem.
    Conteaza ca, in fata unor lucruri care ne provoaca disconfort, repugna sau orice astfel de traire inconsistenta cu ce ne dorim sa vedem in jurul nostru, sa raspundem ca niste oameni nerezonabili.
    Pana la urma, oamenii rezonabili sunt cei care se misca in aceeasi directie cu masele. Cei nerezonabili sunt vectorii de schimbare, la o scara mai mica sau mai mare.

    • Paul Olteanu says:

      @Tudor: cred ca ar ajuta ca fiecare (si subliniez acest cuvant) sa punem mai degraba „de bine” in mintea oamenilor din jurul nostru, cu speranta ca si gura lor sa scoata cu precadere tot asta.

      Cred sincer ca e un cerc vicios ce traim acum: comunicam prapastios si asta ne face sa ne simtim la fel, dupa care ne simtim rau si asta ne face sa comunicam tot „de rau”.

      Solutia mea, este un intreruptus: mai multe site-uri gen lumebuna, mai multe emisiuni gen „voluntar de profesie” a lui Dragos Bucurenci, cum spuneam si in post: mai mult „de bine” decat „de rau”.

      Daca asta o sa schimbe ceva sau nu, ramane de vazut. Stiinta spune ca ar schimba multe… si instinctul meu la fel.

      Iar daca tu simti ca asta nu e o solutie, ce propui in schimb?

  3. Tudor says:

    Sunt de acord cu promovarea emisiunilor, site-urilor, manifestarilor de acest gen; pana la urma, extrapoland un pic, stii ce se spune – un popor fara cultura (sau care nu-si cunoaste valorile sau nu vrea sa le descopere – in definitiv, cea din urma pare-mi-se ca e meteahna romanului) e un popor usor de manipulat.

    Dar atunci apare contradictia cu mecanismele de piata si cu tipul de societate in care ne dezvoltam, adica cea capitalista. Pune in fata aproape oricarui director de planificare din media 2 alternative, una de tipul unui reality-show in care se face schimb de nu stiu ce rude sau se promoveaza anchetele asupra relatiilor de cuplu, despre care se stie clar ca prind la public, si una de tipul Profesionistii, Garantat 100% sau Vrei sa fii miliardar si decizia va fi destul de clara, zic eu.

    Pana la urma, o problema e si asta: de ce sa te increzi intr-un nou inceput cand ai o formula care da roade? La asta ma refeream prin faptul ca marea masa e prea rezonabila. Cand nu esti rezonabil, ii astepti pe ceilalti sa se schimbe si tu-ti pastrezi ideea.

    Ce-i drept, aici intram pe alt taram, celui al „nu poti sa reusesti 100% independent de orice persoana” – uita-te in jurul tau si spune-mi de cati oameni poti fi 100% convins, intr-o lume condusa de ce se vede la televizor, ca nu ar dinamita un proiect cu care sunt de acord initial atunci cand ar da de avantajele materiale pe care renuntarea la acel proiect le-ar aduce.

    Idei exista, important e sa aiba cine sa creada in ele pana la capat 🙂

  4. Laura says:

    i feel ya, Paul! sunt in al 3-lea an fara tv si cand merg la ai mei ma deprim dupa 3 minute de vizionare. chiar cred ca prin excluderea elementelor ce nu ne aduc pozitivisim in viata cotidiana ne poate duce departe! hai sa facem o campanie in care propunem metode de aflare a stirilor si de petrecere a timpului liber intr-un mod destept :D!

    • Paul Olteanu says:

      Hai! Eu am ca obiectiv pe 2011 sa produc minim o emisiune TV care sa vorbeasca despre toti oamenii si despre toate proiectele minunate pe care le cunosc. Asta o sa fie (sper) aportul meu la a face Romania un loc mai bun si mai proactiv in 2011.

      Tu la ce te gandesti?

  5. Laura says:

    Mhm…pai ma gandesc de exemplu la o campanie pe online in care sa punem problema ce facem cu timpul nostru si cum il folosim pentru propria dezvoltare…apoi, sa decidem o intalnire si sa o facem ca pe o conferinta de cercetare asupra problemei, in urma careia sa iesim cu un fel de raportel cu idei concrete despre cum sa ne folosim timpul liber, cum sa aflam informatii, cum sa evaluam mediile de informare si ce criterii rationale ar trebui sa ne conduca spre alegerea celor mai bune medii…idei?

  6. Cosmin says:

    In general nu citesc toate commenturile la un aricol, in principal pentru ca se divagheaza destul de mult, proportional cu numarul de utilizatori care`si lasa o opinie. De fapt, si asta este un parametru aflat in noi si in jurul nostru: sa avem un punct de vedere.
    Prin entuziasm si perseverenta se poate educa o intreaga societate. Felicit calitatea succinta a ultimelor 2 commenturi (Paul si Laura).

  7. Pingback: Imnul de bun-simț al României | Paul Olteanu . Ro

  8. Pingback: Despre monden și emisiunile TV de azi, în stil de stand-up | Paul Olteanu . Ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.