Dragoş Bucurenci mi-a dat-o! Asta după ce şi-a luat-o mai întai şi el de la Emi Gal. Mă refer la leapşa.

Problema pe care ne-a ridicat-o la fileu, mie şi lui Mitrana este: cum vedem noi succesul.
În primă fază m-am gândit că asta-i una din discuţiile alea care se poartă pe drum de seară, cu prietenii şi care ne face să uităm cât e ceasul şi a câta sticlă de vin tocmai s-a golit.
Dar gândindu-mă mai atent, mi-am dat seama că în viziunea mea lucrurile stau destul de simplu.

Şi-atunci, cu Camil Petrescu şi al său “Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întai” înainte, zic:

Eu plec de la premisa că toţi oamenii sunt diferiţi şi au nevoi şi dorinţe particulare. Cu alte cuvinte, ce mă mişcă pe mine s-ar putea să nu te mişte pe tine şi invers. Ce pasionează pe unul, s-ar putea să plictisească de moarte pe altul.

Pe urmă, succesul în accepţiunea mea, este strâns legat de obiective şi de o stare pe care o am pe parcursul atingerii lor. Cred, asemenea lui Dragoş, că a avea success înseamna a face ce ai (sau ţi-ai) promis că o să faci. Dacă îmi propun ca până în 2011 să am o maşină nouă şi reuşesc, eu raportez asta ca un success. Dacă îmi stabilesc un obiectiv să public o carte şi o fac, pot spune că am avut succes. Daca vreau să am program flexibil la job şi eu miercuri la ora 12 sunt la mare, tot succes se cheamă. Şi aşa mai departe.

Dar, pe lângă capacitatea de a atinge obiective, eu cred că mai există un element care trebuie luat în considerare într-o discuţie despre succes. Şi anume: cum ne simţim pe parcursul atingerii obiectivelor.

Pentru mine, este foarte important să fac cu plăcere şi cu pasiune ceea ce fac. E important să simt că sunt dedicat atingerii obiectivului pe care mi l-am stabilit şi că munca pe care o depun în acest sens, e facută cu plăcere.
Daca asta nu se intamplă, chiar dacă într-un final reuşesc să îmi ating obiectivul aducator de succes, eu nu o să mă simt “de succes”.

Pe scurt: Succesul pentru mine = fă ce(-ţi) spui că o să faci şi fă-o cu plăcere!

Eu, le-o dau mai departe celor de la CROS si Ralucăi. Mult succes! 😉

8 thoughts on “de(spre) succes

  1. Iulian says:

    Si tu, asemenea lu’ Bucurenci, te lasi pacalit de o definitie a succesului care nu spune nimic. Bine ca cel putin tu nu dai in gropi la fel ca Bucurenci.
    Acum ma duc si pe la ceilalti sa vad ei cam ce spun. Presimt ca sunt cam de aceeasi parere cu Bucurenci.

  2. Iulian says:

    Draga Paul,
    Iată cum vad eu lucrurile.
    În mare, eu sunt de acord cu tine, numai ca tu uneori amesteci lucrurile.

    Pentru început, eu nu susţin că ar trebui să înţelegem succesul ca „reuşită validată de alţii” sau ca pe ceva pe care îl putem conduce, ci doar constat că atunci când e vorba de „succes” se asumă implicit şi tacit aceste reuşite materiale sau sociale (vezi exemplele pe care le dai tu pentru diferite „succesuri” mai sus).

    Ideea pe care vroiam s-o evidenţiez este bine redată prin următoarea diferenţă:

    a.1) îţi propui să ajungi un bun comunicator  a.2) ajungi un bun comunicator
    TU spui ca ai avut succes. CEILALŢI sunt de acord ca ai avut succes. (aici există un acord)

    b.1) îţi propui să nu faci nimic toată viaţa  b.2) n-ai făcut nimic toată viaţă
    TU susţii că ai avut succes. CEILALŢI nu vor crede ca ai avut succes. (aici nu mai avem acord)

    DILEMA: când vei spune că ai avut succes, în situaţia a.1 – a.2 sau în cazul b.1 – b.2?
    Si de aici încep o grămadă de probleme, pe care o simplă definiţie, ca cea pe care o susţii tu şi Bucurenci şi Berne, nu le poate rezolva.

  3. Paul says:

    Din punctul meu de vedere, succesul este aşa cum ţi-l defineşti tu. Adică, în ambele cazuri a.1-a.2 şi b.1-b.2 eu consider că am avut succes în ce mi-am propus.
    Faptul că succesul meu nu este validat şi de ceilalţi, poate sau nu să fie o problemă pentru mine. Aici e altă discuţie.

    Repet: succesul şi felul în care-l obţii, mai exact ce simţi pe parcurs, sunt lucruri intime care ţin de fibra fiecărei persoane. Eu personal simt că am avut succes când am reuşit să fac ceea ce mi-am propus, chiar dacă cei din jur mă dezaprobă.

    Alt om, s-ar putea să nu se simtă „de succes” dacă nu e aprobat, finalmente, de ceilalţi.

    Cred că aici intervine diferenţa de opinie dintre noi. Berne, Dragoş şi cu mine privim succesul foarte intim şi personal; tu îl priveşti în strânsă legatură cu vaiabila „ceilalţi”.

  4. Iulian says:

    Pai da!
    Dar sustin ca definitia voasta nu este buna.
    La limita, urmand aceasta definitie, poti avea succes neavand succes. Ceea ce este o absurditate. Motiv pentru care nu e buna.
    Sinca o provocare:
    Daca tu iti inchipui ca „a avea succes” nu-i implica si pe ceilalti, cred ca te inseli.

    Ia incearca numai de raspunde sincer la urmatoarea intrebare(sau doua): „De ce mi-am propus sa fac ceea ce mi-am propus? Care-i motivul?”

    O sugestie de raspuns: „Vreau sa fiu laudat!” (o adaptare dupa Cioran)

  5. Paul says:

    Motivul care mă mână pe mine în mai tot ce fac, este pasiunea. Plăcere pentru ce fac, pentru oamenii cu care fac ce fac, sau pentru rezultat.

    Uneori mă bucură recunoaşterea celorlalti. De la caz la caz.

    Depinde mult de cine sunt oamenii, daca imi sunt apropiati sau nu, daca pun statut pe parerea lor sau nu… si cel mai important: daca mi-am stabilit ca obiectiv sa-i multumesc, sau nu.

  6. maTz says:

    If you smile when no one else is around, you really mean it.
    Andy Rooney

    A smile is a curve that sets everything straight.
    Phyllis Diller

    „The robbed that smiles, steals something from the thief.”
    William Shakespeare

    „A laugh is a smile that bursts.”
    Mary H. Waldrip

    sunt cateva quotes care cred ca ti’ar placea:D

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.