Așa cum povesteam aici, cred foarte tare în puterea comunicării și a mesajelor pe care ea le poartă. Din cauza asta, cu tot respectul pentru autorul lor și pentru contextul istoric în care au fost scrise, versurile imnului nostru par a purta azi în ele germenele unor comportamente care nu pot decât să ne facă deservicii la nivel de poziționare în propria noastră viață și în propria noastră țară.

Nu mi se pare deloc potrivit un imn în care mesajul veșnic este… să ne trezim. Pentru că, prin implicație, asta înseamnă că suntem mereu adormiți.

Nu mi se pare deloc potrivit un imn care ne îndeamnă să ne croim mereu altă soartă. De ce? Pentru că tocmai din cauza nestatorniciei și a dorinței de “mai bine, mai repede” stăm cum stăm. Uite… și el și-a croit altă soartă, dar în ziua în care toți o s-o facem așa, țara asta va înceta să existe.

Nu mi se pare deloc potrivit să dăm vina pe “barbarii de tirani” pentru “somnul de moarte” în care ne aflăm. Trebuie să înțelegem, odată pentru totdeauna, că nu e mereu vina altora! România arată după chipul și asemănarea noastră. Și ține de noi, de fiecare dintre noi, să facem ceva ca să arate altfel.

Și lista poate continua…

Mai jos puteți urmări o variantă de imn făcut de băieții de la Happy Fish, care pare că vorbește mai adaptat la nevoile românului din secolul în care trăim. Și deși imnul lor nu poate fi un substitut pentru imnul național, nu pot să nu mă întreb: ce s-ar întâmpla și cum ar arăta România dacă toți românii ar urma îndemnurile lor?

Cu ocazia aniversării proiectului Lume Bună (iniţiat de Mihail Muşat) am primit o invitaţie care mi-a dat multe de gândit.

Prietena Irina Negrilă a scris că ar fi curioasă să audă “de ce aleg eu România?”. Şi după multe zile de gândit, mi-am dat seama că în principal aleg să rămân în România pentru un singur lucru…

10 motive pentru care aleg România:

1. el şi cu ea nu m-ar urma, dacă aş pleca.
2. pentru că aici este ea.
3. pentru că el spune că “România este ţara în care totul este de făcut“… şi are dreptate.
4. pentru că nu sunt nici pe departe la fel de bun ca el, ea, el, sau el.
5. pentru că ei şi ei sunt abia la început şi eu pot să-i ajut mult.
6. pentru că locuiesc aici.
7. pentru că am început asta şi sper să mai încep câteva. Şi pentru că în doar 22 de ani am reuşit să fac asta.
8. pentru că în România trăiesc oamenii care au făcut asta, asta, asta, asta, asta, asta, asta şi asta.
9. pentru că în ciuda tuturor şanselor, a vârstei şi a lipsei de resurse, în România am reuşit să fac asta.
10. Şi mai ales, pentru că nu cred în abandon, înainte de a face tot ce stă în puterea mea să fie bine.

…în primul rând, aleg să rămân în România pentru oamenii din ea şi din mine.

Votam pentru nr. 1? (The Land of Choice)

Sau pentru nr. 2? (The End of Choice)

Mă uit la televizor, pe Realitatea. Tocmai s-a zis “Pa dragă Stolo!” şi a fost numit ca premier desemnat Emil Boc. Eu n-am mari tangente cu politica, pentru că aleg să nu am. Mă uit cât să fiu informat; să ştiu ce mă aşteaptă. Şi de 2-3 săptămâni încoace mi-a încolţit în cap o idee pe care de multe ori am refuzat-o din start: să emigrez.
După alegerile parlamentare, la care oamenii care au facut ASTA au castigat, mă gândesc din ce în ce mai serios la emigrare. De ce? Păi să vă explic:
1. PSD (stânga) şi PD-L (dreapta) fac guvernul. Adio culoare, doctrină, demnitate, orice… politică.
2. Numirea premierului e ca la loteria vizelor. Azi avem, mâine n-avem. Noroc că fiind structuri optimiste, noi ne bucurăm de fiecare dată de surpriză. 
3. Andrei Sava (PD-L), un nene despre care până la această campanie nu auzise nimeni, a iesit deputat de Prahova. Vezi Doamne, el aduce schimbarea, el reprezintă clasa politică tânară. Fiţi atenţi schimbare aici! Eu ştiu ca el este un omul care îmi întreba acum ceva timp un prieten: “Auzi, tu eşti singur la părinti?”. Prietenul meu raspunde: “Da.”. “Ce bine, atunci ţie o să-ţi rămână totul!” raspundea Sava. Voi vă daţi seama cine tocmai a intrat în parlament? 

E trist fraţilor. E trist. 
Am 20 de ani, sunt student şi sunt implicat în multe proiecte menite să schimbe această ţară. Niciodată nu m-am gândit s-o părăsesc, ci din contră, să fac tot ce pot ca să devină aşa cum îmi doresc să fie ţara în care m-am născut şi în care trăiesc. Dar, nu pot să nu simt ca mă apucă pesimismul si depresia când văd circul de prost gust care defilează zi de zi în faţa mea: la TV, la Radio, pe bannere, pe afişe, în cutia poştală, peste tot…
Nu pot să nu oftez când văd cum alegem si ce alegem. Şi mă gândesc la emigrare pentru că îmi e din ce in ce mai clar că “ne-o facem cu mâna noastră”. Anul acesta, prin uninominal, NOI am ales pe cine am trimis în Parlament. Şi eu sunt dezamagit pentru că… ne merităm din plin conducatorii!