Am avut placerea si onoarea s-o am pe Oana profesoara de “Tehnici teatrale” in cadrul Erisma. Mai mult decat profesor mi-a fost o veritabila sursa de inspiratie! Nu se putea sa pleci trist sau abatut de la cursurile cu ea si cu Marian Popescu! Plecai mereu zambind si in cazul meu: convins ca poti sa stapanesc lumea daca intr-adevar asta mi-as dori! 

Oana are darul de a te face sa vezi binele din tine si de a te ajuta sa-l scoti la iveala, iar joi de la 18:00 isi lanseaza Jurnalul in Cărtureşti. Iata cateva cuvinte minunate ale unui om minunat, despre prima ei carte:

 

Pe urmă a venit viaţa, întîmplarea, doamna Ioana Pârvulescu, propunerea de publicare, teama de publicare, asumarea de publicare. A trebuit să îl parcurg pentru ultima corectură înainte de a intra în tipar. Senzaţia e mai mult decît cutremurătoare. Voluptatea e  surprinzătoare. Să-ţi pipăi cuvintele pe hîrtie e o experienţă aproape senzuală. E ca şi cînd îţi atingi inima cu propriile degete. Mai mult nu ştiu să spun. Decît că este pe hîrtie o bucată din viaţa mea, din carnea mea.

 

Eu d-abia astept sa tin inima ei in palma… si s-o rasfoiesc! Lectura placuta!

Datele tehnice: 
- Melania Medeleanu (prezenatoarea jurnalelor prime-time de la RealitateaTV);
- Dragoş Bucurenci (presedintele MaiMultVerde);
- Mihaela Feodorof (directoarea de recrutare si gestiune individuala de la BRD); 
- eu ca moderator;

- in jur de 100 de tineri liceeni din Liceul Iulia Haşdeu din Bucureşti, numai unul si unul. Sau, mai bine zis: una si una!

 Datele mai putin tehnice:
- Am petrecut o ora jumatate intr-o atmosfera deschisa care a stimulat interactiunea si discutia. Iar la sfarsit, cand am intrebat: “Cat timp mai avem?”, sala mi-a raspuns: “Oricat! Nu conteaza!”.
- In timp ce pe Dragoş (care nu s-a dezmintit nici de aceasta data) il stiam, la fel si pe Mihaela… surpriza zilei a fost in cazul meu Melania Medeleanu. Un om de o deschidere si naturalete seducatoare! Ma asteptam la rezervarea si duritatea feminina a moderatorului si prezentatorului de dupa sticla. Din contra: un om vesel, deschis, glumet si cu o poveste de viata de la care am avut ce invata cu totii!

- O mentiune speciala trebuie adusa tinerilor din Iulia Haşdeu si domnului profesor Florin Ioniţă: Va multumim si ati fost minunati! Domnul Ioniţă s-a dovedit a fi un dascal daruit si pasionat de dezvoltarea discipolilor sai… iar ei, discipolii: tineri dezghetati, respectuosi si FOARTE PUNCTUALI! Va multumesc! 

Personal mi-a facut mare placere sa moderez conferinta MentorshipNET din Iulia Haşdeu, asa cum mi-a facut mare placere sa am prilejul de a asculta niste povesti de viata exceptionale si de a cunoaste niste tineri frumosi!  

In acest weekend am fost, la invitatia prietenilor de la CROS, la Gala “Profi Tari” organizata de ANOSR.
Profi tari este un proiect menit sa premieze si (mult mai important) sa creeze o comunitate alcatuita din profesorii exceptionali pe care ii are Romania.

Fie ca ii numim profesori Bologna, sau pur si simplu Profi tari criteriile raman aceleasi: 
- focalizarea si centrarea procesului educational pe student;
- pasiune si excelenta pedagogica;
-  profesionalism si multa daruire;
Si poate cel mai important, toti profesorii pe care i-am vazut la Gala, sunt oameni carora LE PASA! Rarisima calitate la catedrele romanesti: le pasa de studenti, le pasa de proces, le pasa de rezultate!

Un eveniment organizat cu spirit de raspundere si mult profesionalism
ANOSR nu se dezice nici de aceasta data. Ateneul Roman a fost un loc excelent ales pentru amploarea si natura unui astfel de proiect.  Programul a fost respectat. Moderatorii (Cristina Cristea si Vlad Atanasiu) au fost doi oameni cu vechime in ONGuri studentesti si multa experienta in ceea ce priveste felul in care se face educatia in Romania. Bravo din nou!
Printre vorbitorii care au tinut scurte cuvantari in deschiderea evenimentului se numara:
- Marian Stas (Presedintele Fundatiei CODECS pt. Leadership)
- Sorin Oprescu (Primarul general al Capitalei)
- Cezar Haj (Presedintele ANOSR) 
- Traian Bruma (Fondator al CROS) 

Mai zic de bine: 
- timeline super digerabil;
- oameni foarte valorosi in sala;
- spatiu excelent ales;
- timp de socializare super!;

Dar si de mai putin bine: 
- un eveniment parca prea rigid avand in vedere ca a fost facut de studenti, pentru profesori si studenti. Fratilor! Suntem tineri, doamna! (vb. lui Pittis) Hai sa ne purtam ca atare!
- acoperire media slaba. Cu exceptia Realitatea TV care era partener, nu stiu daca s-a mai vazut picior (sau picrofon) de televiziune acolo. Dar asta-i o problema generala a ONG-urilor mioritice si anume: nu prea stim sa imbracam evenimentele si proiectele pe care le facem intr-un ambalaj mediatizabil. Aici e de lucru clar!
- asta nu se poate imputa organizatorilor, ci participantilor: suntem prea combativi fratilor! Ascultam, privim si gandim mult prea combativ: erau oameni in spatele meu in sala care s-au legat de tot, de la imbracamintea, pana la cuvintele si emotiile profesorilor care au urcat pe scena. Sunt de acord: e greu ca la 105 sau 110 oameni care au fost pe scena sa mai gasesti ceva original… dar noi (studentii) i-am invitat acolo sa-i premiem pentru valoarea lor. Nu sa facem misto de faptul ca zic: “As vrea sa multumesc familiei mele!”. Hai sa fim mai oameni! Macar cand celebram ceva, daca nu putem sa fim asa in general.

Si cum o imagine face cat 1000 de cuvinte, zic:

Si-alta dataaaa, si-alta dataaaa

MentorshipNET in Universitatea Romano-Americana: trebuie sa recunosc ca am fost reticent si sceptic vis-a-vis de succesul unui astfel de eveniment la mine in facultate. Dar, cum Ramona de la Raiffeisen a vrut si la fel si Mihaela de la BRD am zis: “De ce nu?”.

Mihai, viitorul presedinte (sper) al CS-URA m-a ajutat cu comunicarea evenimentului in facultate si mi-a facut cunostinta cu dna. prorector Doiniţa Ciocîrlan. Femeie mai deschisa si de treaba ca dumneaei, mai rar! In 10 minute a zis: “OK! Facem!”

07.04.2009, ora 12:00 peste 120 de oameni in sala:
Niciodata, la nici un curs, sau examen nu am vazut o sala amfiteatru din Romano-Americana plina pana la refuz. Toate locurile ocupate, chiar si primele randuri (ceea ce la examene/cursuri chiar nu vezi). Am ramas impresionat. Sincer impresionat. Si asta le-am spus si lor, tinerilor din sala: “Va multumesc in dubla calitate astazi! Atat ca organizator al acestui eveniment, cat si in calitatea de coleg al vostru. Prin prezenta voastra de astazi aici, ati demonstrat ca aceasta Universitatea nu e alcatuita numai din fiţe, şpagă si cocalari plini de bani!”. 

Mai mult, la intrebarea: “Un student de la o universitatea particulara este dezavantajat in fata unuia de la o universitate de stat?” toata sala a aplaudat. Frate, incredibil: chiar le pasa de viitorul lor! Chiar le pasa de felul in care angajatorii ii privesc si de felul in care urmeaza sa evolueze profesional!  

Am demonstrat profesorilor ca se poate sa ai un amfiteatru plin care la sfarsitul cursului sa aplaude!
Totul a durat o ora si 20 de minute. Ca un curs. Iar la sfarsit, cand am pus microfonul jos, toata lumea aplauda. Erau aplauze venite din suflet, caci se simte dupa intensitate si energie cand sunt doar de show si cand sunt sincere.

Asa ca: multumesc tuturor celor implicati si “La mai mare!”. Multumesc pentru ca mi-ati amintit de ce iubesc sa fac ceea ce fac!