Am avut placerea si onoarea s-o am pe Oana profesoara de “Tehnici teatrale” in cadrul Erisma. Mai mult decat profesor mi-a fost o veritabila sursa de inspiratie! Nu se putea sa pleci trist sau abatut de la cursurile cu ea si cu Marian Popescu! Plecai mereu zambind si in cazul meu: convins ca poti sa stapanesc lumea daca intr-adevar asta mi-as dori! 

Oana are darul de a te face sa vezi binele din tine si de a te ajuta sa-l scoti la iveala, iar joi de la 18:00 isi lanseaza Jurnalul in Cărtureşti. Iata cateva cuvinte minunate ale unui om minunat, despre prima ei carte:

 

Pe urmă a venit viaţa, întîmplarea, doamna Ioana Pârvulescu, propunerea de publicare, teama de publicare, asumarea de publicare. A trebuit să îl parcurg pentru ultima corectură înainte de a intra în tipar. Senzaţia e mai mult decît cutremurătoare. Voluptatea e  surprinzătoare. Să-ţi pipăi cuvintele pe hîrtie e o experienţă aproape senzuală. E ca şi cînd îţi atingi inima cu propriile degete. Mai mult nu ştiu să spun. Decît că este pe hîrtie o bucată din viaţa mea, din carnea mea.

 

Eu d-abia astept sa tin inima ei in palma… si s-o rasfoiesc! Lectura placuta!

Mi-aş fi dorit să fi avut parte de astfel de evenimente şi de astfel de oameni când eram şi eu în liceu… Dar, nu-i nimic: bine că am parte de asta acum! 

Singura schimbare reala şi sustenabilă pentru ţara asta, este cea care vine din interior. Încet, încet, vom schimba lumea!