Discurs de multumire: Kevin Durant castiga premiul MVP

8 mai 2014 | Paul Olteanu

Discursul de mai jos este cel mai frumos exemplu de emotie, autenticitate si umilinta pe care l-am vazut intr-un discurs de multumire. Vorbitorul, Kevin Durant – un jucator de baschet profesionist – castiga premiul pentru „Most Valuable Player” (cel mai prestigios premiu din NBA) in sezonul 2013-2014.

0:15 – Introducere vulnerabila si autentica

Suntem obisnuiti sa credem ca emotia in discurs este distructiva, dar in cazul lui Kevin emotia cu care isi incepe speech-ul face toata interactiunea cu publicul mult mai autentica. Vulnerabilitatea unui vorbitor capteaza atentia si de cele mai multe ori si simpatia audientei.

0:30 – „Higher purpose”

Dupa ce isi cere scuze pentru emotii, Kevin incepe prin a ii multumi lui Dumnezeu pentru ca i-a schimbat viata. Efectul acestui „I want to thank God for changing my life (…)” face ca intregul discurs sa fie despre mai multe decat un premiu pentru cariera sa de baschetbalist.

Kevin spune ca Dumnezeu l-a ajutat sa-si dea seama despre ce e viata lui de fapt si anume ca baschetul este pentru el doar o platforma prin intermediul careia sa inspire oamenii. – discursul devine despre o filosofie de viata si niste principii iar asta strange prima tura de aplauze.

0:52 – Poveste personala

Kevin impartaseste cu publicul faptul ca atunci cand era mic locuia impreuna cu mama si cu cei doi frati intr-un mic tinut de langa Washington. Iar la vremea respectiva visul sau era sa devina antrenor si sa ajute copiii din cartier.

Apoi, din nou, cu o vulnerabilitate seducatoare, impartaseste ideea cum ca iubea baschetul si ca atunci cand era mic nu si-a imaginat niciodata ca o sa reuseasca sa ajunga la facultate si apoi in NBA. „E un sentiment ireal”…

1:40 – „Am avut parte de atat de mult ajutor”

Aici incepe sa treaca in revista toate persoanele care l-au ajutat sa fie cine e si sa ajunga cel mai valoros jucator de baschet din lume. Vorbeste despre oamenii care au crezut in el atunci cand el insusi n-a facut-o si despre oamenii care s-au indoit de el, motivandu-l astfel sa demonstreze mai mult.

Ce este cu adevarat fermecator la tot acest pasaj al multumirilor este emotia cu care o face. Totul este fraged, crud, autentic si nemijlocit. Iar asta este extrem de seducator si impresionant pentru public.

Cateva momente de efect si lucruri care merita mentionate:

2:04 – il compleseste plansul vorbind despre vremurile grele prin care a trecut alaturi de familie, iar apoi spune cu tipicul „glass-half-full” american: „But I’m still standing”. Doar ca, din nou, emotia si vulnerabiliatea fac momentul asta unul cu totul special.
2:40 – povesteste cum a ajuns sa se indragosteasca de baschet
3:10 – multumeste in mod concret si specific oamenilor care l-au sprijinit. Ce este cu totul aparte in acest sir de multumiri este faptul ca in relatie cu fiecare persoana pe care o numeste are o poveste; o intamplare petrecuta intre el si respectiva persoana, din care extrage ulterior un principiu / o idee generala / o pilda. Concretetea, specificitatea si trecerea de la o poveste traita la un principiu de viata dau si mai mult farmec si credibilitate discursului.

4:58 – „And last, my mom…”

Aici are loc cel mai frumos si vulnerabil moment dintre toate, in care se adreseaza direct mamei sale.

Kevin trece in revista tot ce a facut ea pentru el si fratii sai, iar apoi cu vocea tremuranda incheie cu „You’re the real MVP (most valuable player)” – lucru care ridica toata sala in picioare.

In concluzie

Analiza de mai sus este facuta sa va ajute sa construiti discursuri de multumire (sau incheiere) mai bune.

Pe scurt, ceea ce putem invata de la Kevin ar fi ca:

emotia nu este mereu distructiva. Atunci cand exprima autenticitate si deschidere emotionala, ea poate fi seducatoare.
povestile zugravesc cel mai clar si puternic o imagine.
cand vreti sa multumiti cuiva, numiti-l si amintiti ceva relevant din ce ati trait impreuna / pentru ce vreti sa-i multumiti.
pastrati pentru final cel mai puternic element (poveste, marturisire, imagine, etc.)

Cu toate astea, ceea ce a reusit Kevin Durant nu este usor de reprodus. Forta discursului sau vine din faptul ca simte tot ceea ce spune. Traieste fiecare cuvant si fiecare amintire pe care o rosteste.

Iar pentru simtamant si modestia autentica a unui sportiv care a muncit toata viata sa ajunga aici nu exista reteta sau training.

Mult succes!