O sa-ti raspund aici la ce m-ai intrebat. Si … nu cred ca e o chestie de curaj.

Paul…………ai curajul sa raspunzi la ce te inteb?Daca da ok, daca nu ok.
1.crezi ca societatea romaneasca,are nevoie de antrenori?
2.Din ce traiesti?(cheltuieli zilnicze, facultate, etc?Parintii????????????
3.Nu crezi ca noua generatie viseaza ca viata e simpla daca esti smechere?
Cu stima, al tau prieten, Ingerul tau.

1. De antrenori sau de antreprenori? Ca n-am inteles. Oricum, cred ca societatea romaneasca are nevoie de oameni de calitate in general. Fie ca sunt antrenori, sau antreprenori.
Cred ca societatea romaneasca are nevoie de mai mult calm (nu de disperarea si agitatia care a cuprins-o) si de alte valori. Ma refer aici mai ales la generatiile tinere. Daca esti curios la ce alte valori ma gandesc… pai ma gandesc de pilda la cele pe care le poti citii in cartile lui Alexandre Dumas sau Paul Feval: onoare, integritate, iubire, curaj. Astea ar fi niste bune inlocuitoare pentru: Q7, muşchi, femei multe, mobil trăznet si asa mai departe.

2. Traiesc din ce castig si din ce imi dau ai mei. In momentul de fata ma pot autosustine daca ai mei nu mi-ar mai da nimic. Dar targul a fost ca din ce castig singur sa strang si sa consum pentru cheltuielile curente din ce-mi dau ei.
Parintii m-au ajutat foarte mult din toate punctele de vedere si ma ajuta si azi. Si ii iubesc si respect pentru asta. Dar acum am linistea ca daca de maine ei nu mi-ar mai putea da nimic, m-as descurca si singur.

3. Din pacate (si aici e legatura cu punctul 1) eu cred ca noua generatie pur si simplu nu mai viseaza. Nu mai au timp… si nu mai e “cool” sa visezi.
In activitatea de training pe care am desfasurat-o… am cunoscut foarte multi tineri de liceu din toata tara si am vazut cum sunt si cum gandesc. Si e destul de trist: sunt superficiali (si la cat sunt bombardati cu informatie si stimului, nu-i condamn) si singuri. Nu prea mai exista prietenii trainice si oameni autentici. Din pacate incearca sa copieze alte “modele” pe cat pot de mult. Si modelele alea sunt asa cum spuneam: X5, Q7, muschi, bani, ţoale de firmă, etc.
Cred ca pentru tineri, stilul de viata “şmecher” e seducator si la indemana. E simplu, e usor. Cel putin asa pare el la TV si in cluburi. Si atunci, da: cred ca smecheria e la moda.

Sper ca ti-am raspuns.

Eu te cunosc mai putin decat ma cunosti tu pe mine, caci tu stii ce-am scris. Si din ce scrie un om poti sa-ti faci o parere.
Vreau sa-ti impartasesc totusi viziunea mea despre educatie si scoala. E clar ca tu daca studiezi afara pui pret pe eduactia academica si asta se vede si din sfaturile pe care mi le dai. Dar te rog sa ai deschiderea si intelepciunea sa accepti ca suntem diferiti. Pe mine genul asta de educatie, nu ma atrage. Nu m-a atras nici in liceu si nu ma atrage nici acum in facultate. Banuiesc ca stii cum se face scoala in Romania si prespun ca asta e si unul din motivele pentru care ai plecat. Eu nu plec pentru ca imi place in tara asta… dar nu in materie de educatie.
Am invatat singur o groaza de lucruri si prefer sa invat facand.. si stand in preajma unor oameni care ma inspira, oameni de care ai mai putut sa citesti la mine pe blog. Problema mea asta e: profesorii si modelul de educatie academica romaneasca, nu ma inspira. Nu ma atrage.

Fac o facultate si am s-o termin, dar atat.

Iti recomand sa citesti despre Process Communication -> E un model de teorie a personalitatii care arata foarte clar cum ca sunt tipuri diferite de oameni. Unii invata mai bine citind, altii facand. Unii sunt manati de distractie, altii de ganduri, altii de sentimente si asa mai departe. Cred ca daca citesti asta o sa ma intelegi si o sa ne intelegi mai bine.

Oricum, imi face placere sa vorbim, dar as aprecia o atitudine ceva mai putin paterna. M-as bucur sa nu mai imi vorbesti ca si cum ai stii ce e bine pentru mine, mai bine decat stiu eu insumi.

1. M-as bucura sa ne spunem pe nume. Tu il stii pe-al meu, eu nu il stiu pe-al tau. Ce zici sa reglam “conturile” cu asta. Mi s-ar parea un act de curaj si de deschidere din partea ta.

2. Nu fi trist in ceea ce ma priveste. Eu nu sunt.

3. Nu inteleg la ce te referi tu cu “nu e pacat sa te pierzi?”. Mie nu mi se pare ca ma pierd, dar poate tu vezi altfel lucrurile si eu sunt curios cum anume altfel.

Legat de facultate: fac una. Nu ma innebunesc dupa ce si cum se preda, dar… vorba lui Bucurenci: invat umilinta acolo. Invat sa fac si ce nu-mi place si sa accept asta.

In randul rabinilor nu mi-am propus sa intru Mi-am propus sa fac cat pot de mult ce-mi place, cu oamenii care-mi plac. Si sa traiesc din asta. Ti se pare “vedetism” sau … ceva rau in asta?

Respectele mele si astept niste clarificari daca vrei sa povestim.