Avem "Profi Tari"

12 mai 2009 | Paul Olteanu

In acest weekend am fost, la invitatia prietenilor de la CROS, la Gala „Profi Tari” organizata de ANOSR.
Profi tari este un proiect menit sa premieze si (mult mai important) sa creeze o comunitate alcatuita din profesorii exceptionali pe care ii are Romania.

Fie ca ii numim profesori Bologna, sau pur si simplu Profi tari criteriile raman aceleasi: 
– focalizarea si centrarea procesului educational pe student;
– pasiune si excelenta pedagogica;
–  profesionalism si multa daruire;
Si poate cel mai important, toti profesorii pe care i-am vazut la Gala, sunt oameni carora LE PASA! Rarisima calitate la catedrele romanesti: le pasa de studenti, le pasa de proces, le pasa de rezultate!

Un eveniment organizat cu spirit de raspundere si mult profesionalism
ANOSR nu se dezice nici de aceasta data. Ateneul Roman a fost un loc excelent ales pentru amploarea si natura unui astfel de proiect.  Programul a fost respectat. Moderatorii (Cristina Cristea si Vlad Atanasiu) au fost doi oameni cu vechime in ONGuri studentesti si multa experienta in ceea ce priveste felul in care se face educatia in Romania. Bravo din nou!
Printre vorbitorii care au tinut scurte cuvantari in deschiderea evenimentului se numara:
– Marian Stas (Presedintele Fundatiei CODECS pt. Leadership)
– Sorin Oprescu (Primarul general al Capitalei)
– Cezar Haj (Presedintele ANOSR) 
– Traian Bruma (Fondator al CROS) 

Mai zic de bine: 
– timeline super digerabil;
– oameni foarte valorosi in sala;
– spatiu excelent ales;
– timp de socializare super!;

Dar si de mai putin bine: 
– un eveniment parca prea rigid avand in vedere ca a fost facut de studenti, pentru profesori si studenti. Fratilor! Suntem tineri, doamna! (vb. lui Pittis) Hai sa ne purtam ca atare!
– acoperire media slaba. Cu exceptia Realitatea TV care era partener, nu stiu daca s-a mai vazut picior (sau picrofon) de televiziune acolo. Dar asta-i o problema generala a ONG-urilor mioritice si anume: nu prea stim sa imbracam evenimentele si proiectele pe care le facem intr-un ambalaj mediatizabil. Aici e de lucru clar!
– asta nu se poate imputa organizatorilor, ci participantilor: suntem prea combativi fratilor! Ascultam, privim si gandim mult prea combativ: erau oameni in spatele meu in sala care s-au legat de tot, de la imbracamintea, pana la cuvintele si emotiile profesorilor care au urcat pe scena. Sunt de acord: e greu ca la 105 sau 110 oameni care au fost pe scena sa mai gasesti ceva original… dar noi (studentii) i-am invitat acolo sa-i premiem pentru valoarea lor. Nu sa facem misto de faptul ca zic: „As vrea sa multumesc familiei mele!”. Hai sa fim mai oameni! Macar cand celebram ceva, daca nu putem sa fim asa in general.

Si cum o imagine face cat 1000 de cuvinte, zic:

 

Si-alta dataaaa, si-alta dataaaa 🙂